Începându-și activitatea ca inginer minier stagiar, a trecut prin toate funcțiile - fazele pe care industria minieră, în special în subteran, trebuia să le parcurgă pentru a deveni în timp un bun conducător, pe toate funcțiile pe care le poate ocupa, așa cum s-a întâmplat în cazul domnului inginer Nicolae Dicu, care din primul post pe care I-a ocupat, făcând ucenicia de maistru minier la început, parcurgând toate etapele și funcțiile posibile în domeniu.

Parcurgând cu competență, profesionalism și responsabilitate grade, funcții și demnități, care îl plasează în rândul celor mai buni, experimentați și distinși specialiști în domeniul minier din toată țara.

Aici în Maramureș și-a întemeiat o minunată familie, aici au crescut și s-au format ca personalități exemplare cele două fiice ale Domniei Sale - Daniela și Adina, și fiul Gabriel.

Întâlnirea cu mina, cu ortacii și organizarea producției I-au format ca om, ca specialist și i-a favorizat afirmarea ca lider, capabil să îndrume și să coordoneze destine.

Pe cei de la Mina Bolduț i-a uimit chiar din primele zile, când la apelul de la suprafață ce se făcea înainte de intrarea în schimb proaspătul „maistru” i-a strigat după nume, din memorie, pe cei peste cincizeci de ortaci, fără a se folosi de carnetul de pontaj. Imediat după această „întâmplare”, a fost surprinsă o frântură dintr-un delicios dialog între doi mineri care se îndreptau spre galerie: „Ai văzut, măi, al dracului de oltean! Ne cunoaște pe toți pe nume, fără să se uite în pontaj!” Ei nu au realizat, însă, că maistrul de schimb, inginerul Nicolae Dicu, își luase acasă pontajul și, noaptea, a memorat numele tuturor minerilor din subordine.

Firește, inginerul Nicolae Dicu nu a rămas multă vreme pe postul de maistru, această postură fiind doar un fel de „botez al focului” în domeniu, experiența din cel mai de jos nivel pentru un inginer stagiar de aici a început, fiind „rampa de lansare”, punctul de plecare al traseului pe care I-a parcurs în decursul timpului și, în cel mai scurt timp, a ocupat toate funcțiile de conducător tehnic, până la cea mai înaltă, cea de demnitar - de Ministru al Minelor, în cea mai tulburată și mai zbuciumată etapă din istoria României, de la sfârșitul secolului XX - cea a Revoluției din decembrie 1989.

Inginerul Nicolae Dicu a devenit, în curând, șef de sector, traversând într-un timp foarte scurt toate funcțiile tehnice de răspundere, implicându-se în organizarea, desfășurarea și conducerea activităților miniere, ca: șef de mină, șef de serviciu tehnic și de producție, inginer-șef, director, director general al Centralei Minereurilor Neferoase Baia Mare, devenind către finalul carierei sale ministru adjunct și apoi ministru.

Prezentăm în continuare o sinteză a activității realizate în care mineritul, cercetarea geologică din nord-vestul României, respectiv județele Maramureș, Suceava, Bistrița-Năsăud și Satu Mare, precum și activitatea de cercetare științifică și de proiectare în domeniu au fost coordonate și administrate de inginerul NICOLAE DICU, în calitate de director general al Centralei Minereurilor Neferoase Baia Mare.

Pe inginerul Nicolae Dicu, un oltean distins, sobru, manierat și cult, îl putem considera, fără nicio rezervă, maramureșean. De la absolvirea, cu excelente rezultate, în anul 1959, a Institutului de Mine din Petroșani, până în anul 1989, când a devenit ministru adjunct În Ministerul Minelor, viața și activitatea profesională a Domniei Sale s-au identificat armonios și benefic cu Maramureșul. Aici, în Maramureș, și-a făcut „ucenicia minieră”, lucrând dintru început ca maistru minier la Mina Bolduț din cadrul Exploatării Miniere Cavnic, parcurgând apoi cu competență și profesionalism grade, funcții și demnități care îl plasează în rândul celor mai distinși specialiști în domeniul mineritului din România.

Firește, inginerul Nicolae Dicu nu a rămas multă vreme pe postul de maistru, această postură fiind doar un fel de „botez al focului” în domeniu. A devenit în curând șef de sector, traversând într-un ritm alert toate funcțiile de răspundere implicate în organizarea și desfășurarea activităților miniere: șef de mină, șef de serviciu, inginer-șef, director, director general al Centralei Minereurilor, devenind, către finalul carierei, ministru adjunct și apoi ministru”.

A condus Exploatarea Minieră Cavnic timp de peste douăzeci de ani, până in 1984, când, în luna octombrie, este numit director general al Centralei Minereurilor Neferoase cu sediul in Baia Mare - cea mai mare și mai complexă centrală minieră din țară, având responsabilități de conducere peste patru județe, cu un număr de salariați ce trecea de 40.000.

În patru ani la rând (1980-1983) Exploatarea Minieră Cavnic a deținut primul loc în mineritul din România, realizare în virtutea căreia i s-a acordat directorului Nicolae Dicu titlul de Erou al Muncii Socialiste.

În întreaga perioadă maramureșeană, inginerul Nicolae Dicu s-a implicat cu pasiune și simț de răspundere în activitatea social-culturală a zonei, fiind preocupat de construirea de baze sportive, de asigurarea unor condiții de muncă, viață și recreere decente pentru mineri, de sprijinirea diferitelor formații artistice etc. Autoritățile administrative maramureșene, atât cele din Cavnic, cât și cele din Baia Mare, nu au rămas indiferente la aceste preocupări. Astfel, Consiliul Local și Primăria Orașului Cavnic i-au acordat, la 29 noiembrie 2009, titlul de Cetățean de onoare, în semn de recunoaștere a contribuției deosebite a Domniei Sale la ridicarea nivelului de civilizație și prosperitate al comunității. La rândul lor, Consiliul Local și Primăria Municipiului Baia Mare, în ședința din 21 septembrie 2001, au hotărât să-i recompenseze eforturile constante de ridicare a prestigiului mineritului maramureșean, acordându-i titlul de Cetățean de onoare.

Nicolae Dicu a iubit sincer și profund mineritul și pe mineri. A condus cu exigență, competență, responsabilitate și pricepere toate formațiunile avute în subordine, la orice nivel.

A impus respectul față de muncă și față de muncitor, a instalat spiritul de ordine și de disciplină la locul de muncă, fără a pierde, însă, niciun moment din vedere grija pentru condițiile de viață și pentru situația familiilor subordonaților Domniei Sale. De aceea, s-a bucurat de respectul și prețuirea acestora, iar astăzi se bucură de gândul bun al tuturor acelora pe care i-a condus și îndrumat de-a lungul unei cariere de excepție.

Concluzionând, putem afirma cu certitudine și responsabilitate că, în timpul activității sale, prin care a trecut mineritul din Maramureș, din nord-vestul României și din întreaga țară, precum și metalurgia neferoasă, inginerul NICOLAE DICU s-a afirmat ca specialist competent și curajos, cu multă inițiativă, pricepere și devotament, pe tot parcursul activității sale profesionale, pornind „de jos” și parcurgând toate etapele, începând de la funcția de inginer stagiar - pe post de maistru minier, șef de sectar, șef de mină, inginer șef, director, director general al Centralei Minereurilor Baia Mare, ministru adjunct și Ministru al Minelor.

În aceeași măsură, cu pasiune și responsabilitate, s-a implicat și a susținut activitatea social-culturală a zonei, fiind preocupat de construirea de baze sportive, de înființarea și susținerea echipelor de fotbal, handbal până la nivel de divizia B și A, asigurând astfel condiții de muncă, viață și recreere decente pentru mineri, de sprijinire a diferitelor formații artistice ș.a.

Pentru noi, supraviețuitorii unei profesii de pe plaiurile județului Maramureș și nu numai, inginerul NICOLAE DICU rămâne un exemplu de viață, de muncă, de dragoste și respect față de orașele Cavnic și Baia Mare, precum și față de întreg județul Maramureș, fiindcă o bună parte din viață și-a dedicat-o dezvoltării și modernizării acestora, aspecte la care a contribuit în mod concret, prin toate cele prezentate mai sus.

La împlinirea venerabilei vârste de ”80 de ANI”, în revista Familia română a fost publicat un material despre viața și activitatea sa profesională a inginerului NICOLAE DICU, la rubrica „Valori românești”, revistă cu răspândire în locurile din întreaga lume unde se găsesc comunități românești.

Pentru noi, supraviețuitorii unei profesii dispărute de pe plaiurile maramureșene, inginerul NICOLAE DICU reprezintă o șansă, o mare bucurie și un adevărat privilegiu de a fi contemporani cu Excelența Sa și de a-I propune pentru acordarea distincției de „CETĂȚEAN DE ONOARE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ”.