Bisericile de lemn reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a poporului român de pretutindeni. Lucrare colectivă, adesea anonimă, bisericile de lemn din Maramureş sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o convingătoare demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea poporului român, ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa românilor transilvăneni: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii.

Obiectivul general: valorificarea durabilă a potenţialului turistic al bisericilor de lemn recunoscute ca valori ale patrimoniului mondial UNESCO şi valori ale patrimoniului cultural de importanţă naţională şi universală, prin crearea şi îmbunătăţirea infrastructurilor conexe respectiv prin includerea acestora într-un circuit turistic cultural-religios, fapt ce a determinat o creştere calitativă a ansamblului condiţiilor de practicare a acestei forme de turism, cu impact direct atât asupra creşterii atractivităţii turistice a judeţului Maramureş, cât şi asupra consacrării acestuia ca şi destinaţie turistică europeană.

Perioada de implementare a proiectului: iulie 2010 – iunie 2016

Valoarea totală a finanțării: 20.233.536 lei

Pentru a asigura o repartizare spaţială relativ echilibrată a activităţilor turistice în vederea antrenării mai multor areale cu competitivitate economică scăzută, proiectul a vizat 16 biserici de lemn localizate în diferite zone ale Maramureşului, respectiv: Bârsana, Bogdan Vodă, Botiza, Călineşti, Copalnic Mănăştur, sat Cărpiniş, Deseşti, Ieud, Ocna Şugatag (sat Şugatag), Poienile Izei, Remetea Chioarului, Rozavlea, Săcălăşeni, Şişeşti (sat Plopiş, Şurdeşti).

Bisericile de lemn din arealul maramureşean se remarcă prin planimetrie, tehnica îmbinărilor din lemn şi a realizării învelitorilor de şindrilă, fiind o dovadă certă a ingeniozităţii soluţiilor constructive performante la cel mai înalt nivel de exprimare artistică. Ele au fost ridicate pe înălţimi, unde verticalitatea a impus soluţii constructive specifice vizibile în realizarea şarpantelor şi turlelor prevăzute cu foişor în care de regulă se afla clopotniţa acoperită cu o cupolă prelungită provocator spre cer, în vârful căreia este fixată o cruce din fier forjat de forma elaborată. Ansamblul arhitectural bisericesc din Maramureş a evoluat în timp în funcţie de priceperea, experienţa şi fantezia constructorilor locali, ei reuşind să impună un anume stil în redarea plastică a formelor şi motivelor ornamentale.

Bisericile din proiect sunt cuprinse în categoria A pe Lista monumentelor istorice 2010 întocmită de Ministerul Cultelor şi Culturii, şapte dintre ele fiind monumente UNESCO.

Prin proiect s-a realizat creşterea gradului de accesibilitate a bisericilor de lemn selectate, prin reabilitarea drumurilor de acces din drumul judeţean sau naţional principal până în punctul de vizitare din incinta monumentului pe o distanţă de maxim 1 km şi prin realizarea de parcări pentru autoturisme şi autocare în proximitatea drumului de acces în incinta obiectivului.

Dezvoltarea infrastructurii conexe zonei turistice aferente monumentelor istorice a presupus construirea unui punct de informare turistică, alimentarea cu apă din surse locale individuale sau prin racordarea la sistemul centralizat de alimentare cu apă în cel mai apropiat punct, canalizarea apelor uzate, iluminatul stradal în zona monumentului istoric şi a parcării, iluminatul arhitectural şi de punere în valoare a obiectivului.

Activităţile de informare şi promovare ale proiectului au condus la consacrarea monumentelor istorice ca destinaţii turistice şi la includerea acestora în circuite turistice.