Page 8 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 8
ba dacilor liberi
Graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Un grai
care a dat multe bătăi de cap cercetătorilor şi care fac parte din brand-ul Maramureşului.
„Mândră-i limba nostă”. Şi veche, am putea Cât privește graiul din Țara Codrului, acesta
completa. Graiul maramureşenilor, care face deliciul aparține, din punct de vedere dialectal, de Crişana
turiştilor şi parte a brand-ul nostru este unul dintre (subdialectul crișean). Specialiștii îl încadrează în așa
cele 5 subdialecte ale graiului dacoromân. Ştiinţific, zisul „grai someșean”.
dacă ne referim la alcătuirea limbii române, putem
spune că aceasta este formată din dialectele dacoromân, Despre Țara Chioarului (inclusiv graiul, etno
istroromân, aromân și meglenoromân. Dialectul grafia și folclorul regiunii), prof. Ioan Chiș Șter (1983)
dacoromân, la rândul său, se subdivide în cinci afirma că „aproape se confundă cu Codru”, deci am fi
subdialecte de bază: muntean, moldovean, bănățean, îndreptățiți să socotim graiul chiorean ca făcând parte
crișean și maramureșean. Trebuie făcută precizarea din familia graiurilor someșene. Am putea spune că,
că subdialectul maramureșean se vorbește exclusiv în mai degrabă, zona este una „de tranziție” între Codru
Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău, (datorită numeroaselor elemente comune de tip
Iza și Vișeu. someșean) și Lăpuș (față de care nu există o delimitare
geografică fermă).
O primă semnalare a existenței unei unități
dialectale maramureșene aparține lui Emile Picot, în Țara Lăpușului, în schimb, dă dovadă de „o
1873. Gustav Weigand (1908), autorul primului atlas personalitate puternică”. Din punct de vedere geografic,
lingvistic român, vorbește doar de trei subdialecte etnic și istoric, reprezintă zona de extremă nordică a
(bănățean, muntean și moldovean), însă are meritul de Transilvaniei. Cu toate acestea, este mai degrabă un
a identifica anumite particularități pentru graiurile din fel de „arie laterală” a Maramureșului istoric, de unde
Crişana şi Maramureş. a împrumutat un lexic bogat, numeroase aspecte
etnografice și un repertoriu folcloric apreciabil. La toate
Emil Petroviciu, într-un studiu din 1954, emite acestea se adaugă un fapt istoric, respectiv documente ce
ipoteza că aria maramureșeană ar putea reprezenta o atestă că o serie de localități lăpușene au fost întemeiate
zonă distinctă. Primul cercetător care a identificat ferm de nobili maramureșeni prin sec. al XIV-lea.
cinci graiuri ale teritoriului lexical dacoromân (printre
care și pe cel maramureșean) a fost Sever Pop, în 1950. Indiferent de apartenența la un subdialect
Însă doar argumentele lui Romulus Tudoran (1956) sau altul, graiurile din Lăpuș, Chioar sau Codru au
și Ștefan Giosu (1963) au fost de natură să câștige împrumutat unele particularități fonetice de tip mara
adeziunea lingviștilor români. mureșean, dată fiind apropierea geografică, precum
și raporturile sociale și culturale. Abia din punct de
Clasificările curente, datorate lui Romulus vedere lexical putem vorbi de un relativ caracter unitar
Todoran, Ion Coteanu și alții, recunosc un subdialect al graiurilor din cele patru regiuni, acestea înscriindu-se
maramureșean distinct. în aria nordică a teritoriului locuit de români.
8
Graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Un grai
care a dat multe bătăi de cap cercetătorilor şi care fac parte din brand-ul Maramureşului.
„Mândră-i limba nostă”. Şi veche, am putea Cât privește graiul din Țara Codrului, acesta
completa. Graiul maramureşenilor, care face deliciul aparține, din punct de vedere dialectal, de Crişana
turiştilor şi parte a brand-ul nostru este unul dintre (subdialectul crișean). Specialiștii îl încadrează în așa
cele 5 subdialecte ale graiului dacoromân. Ştiinţific, zisul „grai someșean”.
dacă ne referim la alcătuirea limbii române, putem
spune că aceasta este formată din dialectele dacoromân, Despre Țara Chioarului (inclusiv graiul, etno
istroromân, aromân și meglenoromân. Dialectul grafia și folclorul regiunii), prof. Ioan Chiș Șter (1983)
dacoromân, la rândul său, se subdivide în cinci afirma că „aproape se confundă cu Codru”, deci am fi
subdialecte de bază: muntean, moldovean, bănățean, îndreptățiți să socotim graiul chiorean ca făcând parte
crișean și maramureșean. Trebuie făcută precizarea din familia graiurilor someșene. Am putea spune că,
că subdialectul maramureșean se vorbește exclusiv în mai degrabă, zona este una „de tranziție” între Codru
Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău, (datorită numeroaselor elemente comune de tip
Iza și Vișeu. someșean) și Lăpuș (față de care nu există o delimitare
geografică fermă).
O primă semnalare a existenței unei unități
dialectale maramureșene aparține lui Emile Picot, în Țara Lăpușului, în schimb, dă dovadă de „o
1873. Gustav Weigand (1908), autorul primului atlas personalitate puternică”. Din punct de vedere geografic,
lingvistic român, vorbește doar de trei subdialecte etnic și istoric, reprezintă zona de extremă nordică a
(bănățean, muntean și moldovean), însă are meritul de Transilvaniei. Cu toate acestea, este mai degrabă un
a identifica anumite particularități pentru graiurile din fel de „arie laterală” a Maramureșului istoric, de unde
Crişana şi Maramureş. a împrumutat un lexic bogat, numeroase aspecte
etnografice și un repertoriu folcloric apreciabil. La toate
Emil Petroviciu, într-un studiu din 1954, emite acestea se adaugă un fapt istoric, respectiv documente ce
ipoteza că aria maramureșeană ar putea reprezenta o atestă că o serie de localități lăpușene au fost întemeiate
zonă distinctă. Primul cercetător care a identificat ferm de nobili maramureșeni prin sec. al XIV-lea.
cinci graiuri ale teritoriului lexical dacoromân (printre
care și pe cel maramureșean) a fost Sever Pop, în 1950. Indiferent de apartenența la un subdialect
Însă doar argumentele lui Romulus Tudoran (1956) sau altul, graiurile din Lăpuș, Chioar sau Codru au
și Ștefan Giosu (1963) au fost de natură să câștige împrumutat unele particularități fonetice de tip mara
adeziunea lingviștilor români. mureșean, dată fiind apropierea geografică, precum
și raporturile sociale și culturale. Abia din punct de
Clasificările curente, datorate lui Romulus vedere lexical putem vorbi de un relativ caracter unitar
Todoran, Ion Coteanu și alții, recunosc un subdialect al graiurilor din cele patru regiuni, acestea înscriindu-se
maramureșean distinct. în aria nordică a teritoriului locuit de români.
8
