Page 4 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 4
stre pare aproape de neconceput, munca sisifică, Troiţă maramureșeană
care încovoaie puterea omului, dar îi înalţă spiritul
către cer”, afirmă Teodor Bârsan. pentru ţăranul maramureşean o însemnătate deosebită
şi o valoare spirituală profundă.
Soarele, simbolul Dumnezeirii, este „dătător
de viaţă”. El vede tot, ştie tot şi, mai presus de toate, ştie Multe dintre porţile maramureşene noi au ele
adevărul. Maramureşul şi-a încrustat Soarele în poartă mente decorative mult îmbogăţite, de inspiraţie recentă,
ca semn al vieţii, ca în fiecare zi să treacă, să intre sau dar şi-au pierdut din semnificaţiile iniţiale, păstrând
să iasă pe sub el. Discul solar, cultul soarelui nu lipseşte doar componenta esteticului. Cu timpul, conştiinţa
de pe nici o poartă, nici de pe leagăn, ori de pe lada trecerii ritualice pe sub poartă şi semnificaţia motivelor
de zestre şi alte obiecte de trebuinţă. Motivul Soarelui incizate şi sculptate au pălit, nu însă şi sentimentul de
apare figurat ca rozetă, romb şi cercuri concentrice, în plenitudine şi de mândrie inoculat de dimensiunile şi
vreme ce motivul lunii este asociat cu cel al spiralei frumuseţea porţilor maramureşene.
şi meandrelor. Rozetele solare ne anunţă că ritmul
întregii vieţi se ghidează după mişcarea Soarelui şi după În prezent, meşteşugul realizării de porţi este
anotimpuri, soarele dând viaţă la tot ce ne înconjoară. foarte apreciat. Meşteri maramureşeni primesc co
menzi din partea maramureşenilor, din ţară şi din
Arborele vieţii simbolizează viaţa veşnică, Occident. Cei mai interesaţi de achiziţionarea porţilor
tinereţea fără bătrâneţe. Motivele bradului şi al frunzei maramureşene sunt norvegienii, englezii şi americanii.
sunt şi ele prezente pe porţile maramureşene. Dinţii de
lup de pe margine, ca un fierăstrău, apără de rău, de Pecetare
lupul de văzut, dar şi de lupul cel nevăzut. sau prescurnicere
Cocoşul, care era în vechime un simbol al Pecetarele, aceste mici opere de artă,
sufletului omenesc, apare şi el pe porţile maramureşene, circumscriu un univers estetic şi de simboluri
ca şi „furca cu trei braţe”, element ornamental ce derivă suficient pentru a defini un popor. Formele şi
din „coarnele de consacraţie”, un vechi ornament ce simbolistica pecetarelor reprezintă variante
coboară cu milenii în urmă. Acest din urmă simbol plastice ale unei simbolistici şi sensibilităţi
avea şi rolul de simbol de pază sau gazdă a gospodăriei. de o mare arhaicitate, doar împlinită de
creştinism. Datorită simbolisticii, pecetarele
O reprezentare mai recentă au mai multe funcţii.
corespunzătoare credinţei evului mediu
constă în combinarea şerpilor sculptaţi pe
stâlpii laterali ai porţilor cu îngeri stilizaţi
având aripi întinse şi fiind plasaţi dea
supra. Pare a fi vorba de un sincretism
între simbolul arhaic şi cel creştin, şarpele
semnificând în acest caz duhurile rele,
dominate de îngerii păzitori ai gospo
dăriei.
Pentru ţăranul maramureşean, trecerea pe sub
hăizaşul porţii devenea aproape un act ceremonial,
purificându-se mental de relele lumii profane pentru a
intra curat în universul casnic al gospodăriei şi familiei.
În toate culturile tradiţionale, trecerea pe sub o poartă,
mai mult sau mai puţin grandioasă, simbolizează o
transformare (de suprafaţă ori structurală, fizică sau
virtuală). Erau practicate şi anumite rituri asociate cu
trecerea pragului porţii, precum cele de purificare a
animalelor înainte de ieşirea lor la păşunat, cele legate
de scoaterea plugului pentru prima oară primăvara,
ritualuri efectuate la intrarea miresei după cununie sau
atunci când ţăranul pornea să întreprindă o activitate
importantă.
Dimensiunile mari ale porţilor şi faptul că omul
se dedica atât de mult înfrumuseţării ei arată că ea avea
4
care încovoaie puterea omului, dar îi înalţă spiritul
către cer”, afirmă Teodor Bârsan. pentru ţăranul maramureşean o însemnătate deosebită
şi o valoare spirituală profundă.
Soarele, simbolul Dumnezeirii, este „dătător
de viaţă”. El vede tot, ştie tot şi, mai presus de toate, ştie Multe dintre porţile maramureşene noi au ele
adevărul. Maramureşul şi-a încrustat Soarele în poartă mente decorative mult îmbogăţite, de inspiraţie recentă,
ca semn al vieţii, ca în fiecare zi să treacă, să intre sau dar şi-au pierdut din semnificaţiile iniţiale, păstrând
să iasă pe sub el. Discul solar, cultul soarelui nu lipseşte doar componenta esteticului. Cu timpul, conştiinţa
de pe nici o poartă, nici de pe leagăn, ori de pe lada trecerii ritualice pe sub poartă şi semnificaţia motivelor
de zestre şi alte obiecte de trebuinţă. Motivul Soarelui incizate şi sculptate au pălit, nu însă şi sentimentul de
apare figurat ca rozetă, romb şi cercuri concentrice, în plenitudine şi de mândrie inoculat de dimensiunile şi
vreme ce motivul lunii este asociat cu cel al spiralei frumuseţea porţilor maramureşene.
şi meandrelor. Rozetele solare ne anunţă că ritmul
întregii vieţi se ghidează după mişcarea Soarelui şi după În prezent, meşteşugul realizării de porţi este
anotimpuri, soarele dând viaţă la tot ce ne înconjoară. foarte apreciat. Meşteri maramureşeni primesc co
menzi din partea maramureşenilor, din ţară şi din
Arborele vieţii simbolizează viaţa veşnică, Occident. Cei mai interesaţi de achiziţionarea porţilor
tinereţea fără bătrâneţe. Motivele bradului şi al frunzei maramureşene sunt norvegienii, englezii şi americanii.
sunt şi ele prezente pe porţile maramureşene. Dinţii de
lup de pe margine, ca un fierăstrău, apără de rău, de Pecetare
lupul de văzut, dar şi de lupul cel nevăzut. sau prescurnicere
Cocoşul, care era în vechime un simbol al Pecetarele, aceste mici opere de artă,
sufletului omenesc, apare şi el pe porţile maramureşene, circumscriu un univers estetic şi de simboluri
ca şi „furca cu trei braţe”, element ornamental ce derivă suficient pentru a defini un popor. Formele şi
din „coarnele de consacraţie”, un vechi ornament ce simbolistica pecetarelor reprezintă variante
coboară cu milenii în urmă. Acest din urmă simbol plastice ale unei simbolistici şi sensibilităţi
avea şi rolul de simbol de pază sau gazdă a gospodăriei. de o mare arhaicitate, doar împlinită de
creştinism. Datorită simbolisticii, pecetarele
O reprezentare mai recentă au mai multe funcţii.
corespunzătoare credinţei evului mediu
constă în combinarea şerpilor sculptaţi pe
stâlpii laterali ai porţilor cu îngeri stilizaţi
având aripi întinse şi fiind plasaţi dea
supra. Pare a fi vorba de un sincretism
între simbolul arhaic şi cel creştin, şarpele
semnificând în acest caz duhurile rele,
dominate de îngerii păzitori ai gospo
dăriei.
Pentru ţăranul maramureşean, trecerea pe sub
hăizaşul porţii devenea aproape un act ceremonial,
purificându-se mental de relele lumii profane pentru a
intra curat în universul casnic al gospodăriei şi familiei.
În toate culturile tradiţionale, trecerea pe sub o poartă,
mai mult sau mai puţin grandioasă, simbolizează o
transformare (de suprafaţă ori structurală, fizică sau
virtuală). Erau practicate şi anumite rituri asociate cu
trecerea pragului porţii, precum cele de purificare a
animalelor înainte de ieşirea lor la păşunat, cele legate
de scoaterea plugului pentru prima oară primăvara,
ritualuri efectuate la intrarea miresei după cununie sau
atunci când ţăranul pornea să întreprindă o activitate
importantă.
Dimensiunile mari ale porţilor şi faptul că omul
se dedica atât de mult înfrumuseţării ei arată că ea avea
4
