Page 7 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 7
cificitate locală, prin care se transmiteau mesaje cu buzunarelor etc. Elementul cromatic preponderent
ajutorul unor simboluri. Ochii avizaţi ai localnicilor juca un rol decisiv în identificarea zonei de provenienţă,
recepţionau motive, culori, compoziţii ornamentale îndeosebi în cazul zadiilor: galben deschis sau verde
specifice unui anumit sat şi nu de puţine ori nu numai pentru Valea Marei, portocaliu pentru Valea Vişeului,
că erau în stare să citească mesajul, dar recunoşteau şi roşu pentru Valea Izei, fiecare în alternanţă cu dungi
anumite redundanţe în modul în care acesta era for negre. Traistele spun din ce sat este omul, pentru că
mulat. sunt, de fiecare dată, alte culori îmbinate sau mărimea
carourilor este diferită.
Principalele elemente de identificare erau zadiile,
prin dispunerea şi cromatica dungilor orizontale (pentru Costumul femeiesc este compus dintr-o basma
femei) şi sumanul, prin lungime (pentru bărbaţi). înflorată (neagră la femeile mai în vârstă), cămaşă cu
Nuanţarea se făcea şi prin croi, materiale auxiliare, decolteu dreptunghiular, cu mâneci trei sferturi, poale
lăţimea tivului, sisteme de închidere, poziţionarea peste care se îmbracă două zadii, un pieptar din pănură
sură sau un „lecric” (jachetă), guba din lână albă cu
miţe lungi, iar ca accesoriu „zgarda scumpă” (mărgele
de corali) sau zgărdanele (ţesături de mărgele mici în
jurul gâtului).
În fiecare sat există vizibile diferenţe ale portului
în funcţie de vârstă. Zadiile sunt mai viu colorate la
fetele nemăritate, cămeşile sunt mai ornamentate şi
cu mai multe volane, năframele şi „sugnele” (fustele
înflorate, care se poartă încă de prin 1920) sunt mai
viu colorate. La femeile în vârstă, chiar şi hainele sunt
mai sobre, predominând negrul. În ultimul secol, însă,
tendinţa a fost de înlocuire a portului cu „zadii”, care
rămân portul de sărbătoare, cu portul cu „sugnă”, fusta
colorată în funcţie de vârstă, făcută dintr-un material
cumpărat din magazine şi croit de către meşterii locali.
Portul bărbătesc are ca element de bază cămaşa
albă, scurtă, cu mâneci largi, vara gatii (izmene) lungi
până la mijlocul gambei, iarna cioareci din lână albă,
chimir lat la brâu, lecric şi gubă. Din gama accesoriilor
notăm clopul şi straiţa ţesută în culori vii. Costumul
copiilor este identic cu cel al adulţilor.
Portul
maramureşean
se remarcă prin
eleganţă sobră,
reţinută, este
unitar şi are
un caracter cu
totul original,
cu elemente pe
care nu le găsim
în alte zone.
MARAMUREŞ - Istorie, cultură, identitate 7
ajutorul unor simboluri. Ochii avizaţi ai localnicilor juca un rol decisiv în identificarea zonei de provenienţă,
recepţionau motive, culori, compoziţii ornamentale îndeosebi în cazul zadiilor: galben deschis sau verde
specifice unui anumit sat şi nu de puţine ori nu numai pentru Valea Marei, portocaliu pentru Valea Vişeului,
că erau în stare să citească mesajul, dar recunoşteau şi roşu pentru Valea Izei, fiecare în alternanţă cu dungi
anumite redundanţe în modul în care acesta era for negre. Traistele spun din ce sat este omul, pentru că
mulat. sunt, de fiecare dată, alte culori îmbinate sau mărimea
carourilor este diferită.
Principalele elemente de identificare erau zadiile,
prin dispunerea şi cromatica dungilor orizontale (pentru Costumul femeiesc este compus dintr-o basma
femei) şi sumanul, prin lungime (pentru bărbaţi). înflorată (neagră la femeile mai în vârstă), cămaşă cu
Nuanţarea se făcea şi prin croi, materiale auxiliare, decolteu dreptunghiular, cu mâneci trei sferturi, poale
lăţimea tivului, sisteme de închidere, poziţionarea peste care se îmbracă două zadii, un pieptar din pănură
sură sau un „lecric” (jachetă), guba din lână albă cu
miţe lungi, iar ca accesoriu „zgarda scumpă” (mărgele
de corali) sau zgărdanele (ţesături de mărgele mici în
jurul gâtului).
În fiecare sat există vizibile diferenţe ale portului
în funcţie de vârstă. Zadiile sunt mai viu colorate la
fetele nemăritate, cămeşile sunt mai ornamentate şi
cu mai multe volane, năframele şi „sugnele” (fustele
înflorate, care se poartă încă de prin 1920) sunt mai
viu colorate. La femeile în vârstă, chiar şi hainele sunt
mai sobre, predominând negrul. În ultimul secol, însă,
tendinţa a fost de înlocuire a portului cu „zadii”, care
rămân portul de sărbătoare, cu portul cu „sugnă”, fusta
colorată în funcţie de vârstă, făcută dintr-un material
cumpărat din magazine şi croit de către meşterii locali.
Portul bărbătesc are ca element de bază cămaşa
albă, scurtă, cu mâneci largi, vara gatii (izmene) lungi
până la mijlocul gambei, iarna cioareci din lână albă,
chimir lat la brâu, lecric şi gubă. Din gama accesoriilor
notăm clopul şi straiţa ţesută în culori vii. Costumul
copiilor este identic cu cel al adulţilor.
Portul
maramureşean
se remarcă prin
eleganţă sobră,
reţinută, este
unitar şi are
un caracter cu
totul original,
cu elemente pe
care nu le găsim
în alte zone.
MARAMUREŞ - Istorie, cultură, identitate 7
