Page 3 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 3
i organizări sociale care a funcţionat până în secolul DE REŢINUT Marcă a Maramureşului, poarta
al XX-lea. maramureşeană este încărcată
cu o simbolistică aparte. Soarele,
Mulţi cercetători consideră că porţile mara simbol al vieţii, pomul vieţii,
mureşene au fost un privilegiu al nemeşilor. Acest simbol al creşterii, şarpele ca
aspect este deosebit de important, pentru că numai paznic al gospodăriei, dintele
nemeşii aveau privilegiul să-şi ridice porţi înalte în de lup simbolizând puterea.
faţa gospodăriilor, în timp ce oamenii simpli nu aveau Rozetele de diferite dimensiuni
dreptul decât la vraniţe (confecţionate din pari montaţi şi colacul, simboluri ale genezei,
paralel pe o ramă dreptunghiulară şi cu o diagonală, ale începuturilor de lume, ale
pentru a-i fixa, şi care se deschidea într-o parte. perfecţiunii, sunt prezente
pe fiecare poartă, chiar şi pe
Pe porţile maramureşene apar nume de cele ridicate azi, ca o dovadă a
meşteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite continuităţii credinţei în valorile
ranguri sociale, preoţi şi juzi, maramureşenii simţind împământenite de veacuri.
nevoia să-şi înnobileze casele cu asemenea consemnări
pentru a atesta vechimea construcţiilor şi a le conferi o nu mai este prezent fizic, dar care continuă să vegheze
valoare în plus. asupra întregii gospodării şi a urmaşilor neamului său.
Construcţia, incizarea motivelor şi actul de Unele motive sculptate au substraturi magice,
trecere pe sub pragul porţii suportau fiecare un ritual însă decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate
aparte, pe baza unor credinţe profunde (cu conotaţii de meşterii populari ne permit incursiuni într-un
mai degrabă mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să univers mitologic antecreştin.
coincidă cu o perioadă de nopţi cu lună plină, pentru a
îndepărta din jurul gospodăriei orice nenorociri şi toate Stâlpii susţin două porţi: poarta mare, pentru
„ceasurile rele”. Stejarul era tăiat doar în decembrie şi care şi animale, şi poarta mică, pentru oameni. Stâlpii
ianuarie, când „lemnul doarme”, existând concepţia de porţi, ciopliţi în patru feţe, sunt expresia marilor
că astfel lemnul nu putrezeşte. Apoi, transportul lem mituri din cultura noastră populară. Motivele sculptate
nului din pădure trebuia să se facă într-una din zilele în lemn au, fiecare, semnificaţia lor bogată.
lucrătoare „de dulce” (marţi, joi sau sâmbătă), în vir
tutea credinţei că astfel lemnul va fi aducător de noroc. Funia care decorează poarta de lemn separă
gospodăria de orice este în afara ei, ocrotind-o, parcă,
Materialul pentru porţi trebuie pregătit, uscat, magic. Deseori, funia sculptată se intersectează în
tăiat în funcţie de spaţiul în care va fi amplasată poarta, cruce, unul dintre cele mai eficiente moduri de a te
iar apoi sculptura se realizează exclusiv cu mâna. În apăra de răul nevăzut şi neprevăzut. Funia răsucită
funcţie de dimensiuni, porţile pot avea de la doi la opt reprezintă infinitul, necuprinsul, dar şi legătura dintre
stâlpi sau chiar mai mulţi. Esenţa tare de lemn de stejar cer şi pământ.
este de preferat, pentru că permite sculptura, o esenţă
mai moale, de exemplu de brad, nu permite aceasta, Stâlpul de poartă este asemeni unui axis
deoarece se rupe uşor. Porţile au un acoperiş de şindrilă, mundi, o legătură între cer şi pământ, la fel ca şi funia
dar şi porţile de închidere, care pot fi realizate din şipci, sculptată în diverse moduri pe acesta. Stâlpii sunt chiar
sculptate la rândul lor, şi poarta de intrare care poate „răsuciţi” de mâna meşterului, cu ajutorul dălţii, dând
conţine panouri de lemn sculptat. Asamblarea se face impresia de infinit. „În nesfârşirea stâlpilor, artistul
fără fier, doar cu cuie din lemn. Întreaga lucrare se popular îşi pune toată răbdarea şi truda care în zilele
tratează cu uleiuri şi lacuri speciale, pentru a o feri de
intemperii şi a-i asigura o trecere frumoasă prin timp.
În trecut, se folosea în acest scop uleiul de in.
Sub stâlpul care leagă pragul se puneau anumite
elemente cu valoare apotropaică, de apărare împotriva
duhurilor rele, precum bani, agheasmă şi tămâie, sare
şi bani. Se credea că toate acestea opresc bolile să se
apropie. Pentru apărarea averii şi a casei, pe stâlpi se
incizau figuri antropomorfe, protectoare. Figurile
antropomorfe sculptate în stâlpii porţilor aveau rolul
de a proteja casa şi gospodăria de forţele răului. În
anumite momente, când atacul din partea forţelor
malefice era, în credinţa ţăranilor, mai agresiv, deasupra
porţilor erau prinse ramuri verzi, care aveau puterea de
a proteja gospodăria de aceste atacuri. Figura umană
sculptată pe poartă reprezintă şi strămoşul, cel care
MARAMUREŞ - Istorie, cultură, identitate 3
al XX-lea. maramureşeană este încărcată
cu o simbolistică aparte. Soarele,
Mulţi cercetători consideră că porţile mara simbol al vieţii, pomul vieţii,
mureşene au fost un privilegiu al nemeşilor. Acest simbol al creşterii, şarpele ca
aspect este deosebit de important, pentru că numai paznic al gospodăriei, dintele
nemeşii aveau privilegiul să-şi ridice porţi înalte în de lup simbolizând puterea.
faţa gospodăriilor, în timp ce oamenii simpli nu aveau Rozetele de diferite dimensiuni
dreptul decât la vraniţe (confecţionate din pari montaţi şi colacul, simboluri ale genezei,
paralel pe o ramă dreptunghiulară şi cu o diagonală, ale începuturilor de lume, ale
pentru a-i fixa, şi care se deschidea într-o parte. perfecţiunii, sunt prezente
pe fiecare poartă, chiar şi pe
Pe porţile maramureşene apar nume de cele ridicate azi, ca o dovadă a
meşteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite continuităţii credinţei în valorile
ranguri sociale, preoţi şi juzi, maramureşenii simţind împământenite de veacuri.
nevoia să-şi înnobileze casele cu asemenea consemnări
pentru a atesta vechimea construcţiilor şi a le conferi o nu mai este prezent fizic, dar care continuă să vegheze
valoare în plus. asupra întregii gospodării şi a urmaşilor neamului său.
Construcţia, incizarea motivelor şi actul de Unele motive sculptate au substraturi magice,
trecere pe sub pragul porţii suportau fiecare un ritual însă decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate
aparte, pe baza unor credinţe profunde (cu conotaţii de meşterii populari ne permit incursiuni într-un
mai degrabă mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să univers mitologic antecreştin.
coincidă cu o perioadă de nopţi cu lună plină, pentru a
îndepărta din jurul gospodăriei orice nenorociri şi toate Stâlpii susţin două porţi: poarta mare, pentru
„ceasurile rele”. Stejarul era tăiat doar în decembrie şi care şi animale, şi poarta mică, pentru oameni. Stâlpii
ianuarie, când „lemnul doarme”, existând concepţia de porţi, ciopliţi în patru feţe, sunt expresia marilor
că astfel lemnul nu putrezeşte. Apoi, transportul lem mituri din cultura noastră populară. Motivele sculptate
nului din pădure trebuia să se facă într-una din zilele în lemn au, fiecare, semnificaţia lor bogată.
lucrătoare „de dulce” (marţi, joi sau sâmbătă), în vir
tutea credinţei că astfel lemnul va fi aducător de noroc. Funia care decorează poarta de lemn separă
gospodăria de orice este în afara ei, ocrotind-o, parcă,
Materialul pentru porţi trebuie pregătit, uscat, magic. Deseori, funia sculptată se intersectează în
tăiat în funcţie de spaţiul în care va fi amplasată poarta, cruce, unul dintre cele mai eficiente moduri de a te
iar apoi sculptura se realizează exclusiv cu mâna. În apăra de răul nevăzut şi neprevăzut. Funia răsucită
funcţie de dimensiuni, porţile pot avea de la doi la opt reprezintă infinitul, necuprinsul, dar şi legătura dintre
stâlpi sau chiar mai mulţi. Esenţa tare de lemn de stejar cer şi pământ.
este de preferat, pentru că permite sculptura, o esenţă
mai moale, de exemplu de brad, nu permite aceasta, Stâlpul de poartă este asemeni unui axis
deoarece se rupe uşor. Porţile au un acoperiş de şindrilă, mundi, o legătură între cer şi pământ, la fel ca şi funia
dar şi porţile de închidere, care pot fi realizate din şipci, sculptată în diverse moduri pe acesta. Stâlpii sunt chiar
sculptate la rândul lor, şi poarta de intrare care poate „răsuciţi” de mâna meşterului, cu ajutorul dălţii, dând
conţine panouri de lemn sculptat. Asamblarea se face impresia de infinit. „În nesfârşirea stâlpilor, artistul
fără fier, doar cu cuie din lemn. Întreaga lucrare se popular îşi pune toată răbdarea şi truda care în zilele
tratează cu uleiuri şi lacuri speciale, pentru a o feri de
intemperii şi a-i asigura o trecere frumoasă prin timp.
În trecut, se folosea în acest scop uleiul de in.
Sub stâlpul care leagă pragul se puneau anumite
elemente cu valoare apotropaică, de apărare împotriva
duhurilor rele, precum bani, agheasmă şi tămâie, sare
şi bani. Se credea că toate acestea opresc bolile să se
apropie. Pentru apărarea averii şi a casei, pe stâlpi se
incizau figuri antropomorfe, protectoare. Figurile
antropomorfe sculptate în stâlpii porţilor aveau rolul
de a proteja casa şi gospodăria de forţele răului. În
anumite momente, când atacul din partea forţelor
malefice era, în credinţa ţăranilor, mai agresiv, deasupra
porţilor erau prinse ramuri verzi, care aveau puterea de
a proteja gospodăria de aceste atacuri. Figura umană
sculptată pe poartă reprezintă şi strămoşul, cel care
MARAMUREŞ - Istorie, cultură, identitate 3
