Page 11 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 11
he precum cultura lemnului, legendele şi ori a sucului obţinut din prune, în prezenţa sau
monumentele Maramureşului, celebra „ţuică” în lipsa sâmburilor”. Tradiţional, fermentarea
sau palincă, face parte din brandul judeţului fructelor se face în căzi de lemn distilarea se
nostru. Simbol al bucuriei, tratament pentru face în cazane din cupru cu ardere directă sau
orice, carte de vizită peste hotare, palinca de în instalaţii de distilare. Pălincarii adevăraţi nu
Maramureş ne-a dus faima peste tot în lume. folosesc niciodată îndulcitori, nici coloranţi
Acest cuvânt s-a format din combinarea sau substanţe aromatizante. Iar ţuica se
cuvintelor „hora” şi „palinca”. Cu alte cuvinte, păstrează în butoaie speciale, confecţionate
palinca pe care o bea lumea la horă se de obicei din lemn de dud, care dau o aromă
numeşte „horinca”. Este important de ştiut specială, naturală, produsului.
faptul că numai rachiul dublu distilat de prune
poate fi denumit „ţuică”, pe când celelalte Ţuica de pere este garnisită de obicei, cu o
tipuri de rachiu (din mere, pere etc.) pot fi pară în sticlă. Sticla se pune în păr atunci când
denumite „rachiu de mere, pere, etc”. Se începe să crească para şi încape în gâtul de la
spune că „ţuica de prune” este un pleonasm, sticlă. După ce para creştere, se rupe codiţa şi
dar, având în vedere că maramureşenii produc se acoperă cu ţuică.
celebra băutură şi din mere sau pere, este
folosit în continuare. Palinca sau pălinca (în
maghiară Pálinka) este o băutură alcoolică
tradițională nu doar în Transilvania, ci şi în
Slovacia sau Ungaria şi este celebră în special
datorită tăriei – peste 50%. Palinca reprezintă
40% din consumul de băuturi spirtoase în
România și 75% din exportul de acestea.
În Ordinul nr. 368/2008 pentru aprobarea
Normelor privind definirea, descrierea,
prezentarea și etichetarea băuturilor
tradiţionale românești, ţuica este descrisă
astfel: „ţuica este o băutură alcoolică
tradiţională românească obţinută exclusiv
prin fermentarea alcoolică și distilarea
prunelor (diverse soiuri), întregi sau zdrobite,
Ornamentul pictat este format din linii orizontale Meşteşugul olăritului se practică şi astăzi
(„în şir”) şi vălurite („în zimţi”), uneori frântă până la la Săcel, cu aceleaşi tehnici străvechi, de
unghi ascuţit, dispuse în partea superioară, la locul de către Tănase Burnar, fiul cunoscutului olar
întâlnire a torţii, spre gura vasului. Pentru ornamentare
se foloseşte o pensulă de lână de oaie. Tănase Cocean.
După ce vasul se taie de pe „crâng” (partea supe
rioară a roţii olarului), suprafaţa exterioară a vasului
este frecată cu „bghicăşelul” (o piatră albă de râu)
pentru a-i da luciu şi pentru a astupa porozităţile. Abia
după câteva zile vasele sunt arse în cuptor.
Ceramica de Săcel este arsă într-un cuptor preţ
de o zi şi o noapte, folosindu-se lemne de molid uscate
timp de 2-3 ani. Cuptorul de ars oalele are o formă
semisferoidală-ovoidală, cu vatră neorganizată, simplă.
În opinia specialiştilor, ceramica de Săcel ocupă
un loc unic în ansamblul centrelor producătoare de
ceramică din ţara noastră, nu atât prin faptul că este
arsă la roşu, cât prin tehnicile de decorare, prin lustruire
şi prin pictare. „Atrage atenţia în mod deosebit tehnica
folosită în epoci îndepărtate ale istoriei - La Tène–ul
dacic”, afirma Florea Bobu Florescu.
MARAMUREŞ - Istorie, cultură, identitate 11
monumentele Maramureşului, celebra „ţuică” în lipsa sâmburilor”. Tradiţional, fermentarea
sau palincă, face parte din brandul judeţului fructelor se face în căzi de lemn distilarea se
nostru. Simbol al bucuriei, tratament pentru face în cazane din cupru cu ardere directă sau
orice, carte de vizită peste hotare, palinca de în instalaţii de distilare. Pălincarii adevăraţi nu
Maramureş ne-a dus faima peste tot în lume. folosesc niciodată îndulcitori, nici coloranţi
Acest cuvânt s-a format din combinarea sau substanţe aromatizante. Iar ţuica se
cuvintelor „hora” şi „palinca”. Cu alte cuvinte, păstrează în butoaie speciale, confecţionate
palinca pe care o bea lumea la horă se de obicei din lemn de dud, care dau o aromă
numeşte „horinca”. Este important de ştiut specială, naturală, produsului.
faptul că numai rachiul dublu distilat de prune
poate fi denumit „ţuică”, pe când celelalte Ţuica de pere este garnisită de obicei, cu o
tipuri de rachiu (din mere, pere etc.) pot fi pară în sticlă. Sticla se pune în păr atunci când
denumite „rachiu de mere, pere, etc”. Se începe să crească para şi încape în gâtul de la
spune că „ţuica de prune” este un pleonasm, sticlă. După ce para creştere, se rupe codiţa şi
dar, având în vedere că maramureşenii produc se acoperă cu ţuică.
celebra băutură şi din mere sau pere, este
folosit în continuare. Palinca sau pălinca (în
maghiară Pálinka) este o băutură alcoolică
tradițională nu doar în Transilvania, ci şi în
Slovacia sau Ungaria şi este celebră în special
datorită tăriei – peste 50%. Palinca reprezintă
40% din consumul de băuturi spirtoase în
România și 75% din exportul de acestea.
În Ordinul nr. 368/2008 pentru aprobarea
Normelor privind definirea, descrierea,
prezentarea și etichetarea băuturilor
tradiţionale românești, ţuica este descrisă
astfel: „ţuica este o băutură alcoolică
tradiţională românească obţinută exclusiv
prin fermentarea alcoolică și distilarea
prunelor (diverse soiuri), întregi sau zdrobite,
Ornamentul pictat este format din linii orizontale Meşteşugul olăritului se practică şi astăzi
(„în şir”) şi vălurite („în zimţi”), uneori frântă până la la Săcel, cu aceleaşi tehnici străvechi, de
unghi ascuţit, dispuse în partea superioară, la locul de către Tănase Burnar, fiul cunoscutului olar
întâlnire a torţii, spre gura vasului. Pentru ornamentare
se foloseşte o pensulă de lână de oaie. Tănase Cocean.
După ce vasul se taie de pe „crâng” (partea supe
rioară a roţii olarului), suprafaţa exterioară a vasului
este frecată cu „bghicăşelul” (o piatră albă de râu)
pentru a-i da luciu şi pentru a astupa porozităţile. Abia
după câteva zile vasele sunt arse în cuptor.
Ceramica de Săcel este arsă într-un cuptor preţ
de o zi şi o noapte, folosindu-se lemne de molid uscate
timp de 2-3 ani. Cuptorul de ars oalele are o formă
semisferoidală-ovoidală, cu vatră neorganizată, simplă.
În opinia specialiştilor, ceramica de Săcel ocupă
un loc unic în ansamblul centrelor producătoare de
ceramică din ţara noastră, nu atât prin faptul că este
arsă la roşu, cât prin tehnicile de decorare, prin lustruire
şi prin pictare. „Atrage atenţia în mod deosebit tehnica
folosită în epoci îndepărtate ale istoriei - La Tène–ul
dacic”, afirma Florea Bobu Florescu.
MARAMUREŞ - Istorie, cultură, identitate 11
