Page 14 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 14
cloristica Dumitru Pop (1970) consideră că
maramureşeană „şi mai important pentru conţinutul
său folcloric este un manuscris
Eminescu era convins că „în timp, toţi ne tragem din anii 1841-1843 care ne-a fost
din Maramureş”, locul în care se păstraseră semnalat de Gh. Dăncuş“.
cel mai bine obiceiurile străbune. Colecţii de Caietul are peste 200 de pagini
muzică, dansuri, obiceiuri de nuntă, basme şi a fost scris, cu caractere chirilice,
şi strigături ale Maramureşului au apărut de Dum itru Ţicală din
încă din secolul al XVII-lea, precum „Codicele Dragomireşti.
de la Petrova”, al lui Nicolae Petrovay, apoi Din alte surse aflăm că Ţicală a
manuscrisul cu 639 de pagini al lui Coman deprins arta caligrafică, alături de
din Moisei, de la 1799, manuscrisul alcătuit cântecele de strană, de la diacul
între 1841-1843 de către Dumitru Ţicală din Ioan Roşca din Glod. Pe parcur
Dragomireşti, manuscrisul lui Dumitru Lupu sul a doi ani, a notat într-un caiet
Grad din Săliştea de Sus, din perioada 1893-1895. cântece lumeşti, versuri la morţi,
Marile colecţii ale folclorului maramureşean cântece religioase şi istorice.
apar din secolul al XIX-lea, avându-i drept autori,
între alţii, pe Simion Botezan, Ion Bârlea, Tache Codicele a fost descoperit de filologul și fol
Papahagi, Bela Bartok sau Tiberiu Brediceanu. cloristul Gheorghe Alexici (1864-1936), profesor
universitar de limba română la Budapesta, în timp ce
Nicolae Petrovay (c.1650-1723) a fost un a cercetat colecția de manuscrise a bibliotecii fostului
cărturar originar din Maramureș, fiu al preotului gimnaziu calvin din Cluj. În studiul publicat în Revista
Ștefan Petrovay. În 1685, documentele îl menționează pentru istorie, arheologie și filologie (1913), Gh. Alexici
ca asesor și jude în comitatul Maramureș. În perioada este de părere că versurile ce urmează după rugăciune
aprilie 1671 - ianuarie 1672, N. Petrovay a copiat, („Ci-unde-ți cat în față / Fată dalbeneață / Inima mă
cu litere latine și ortografie maghiară, Codicele care învață / Cum să-ți fac viață / Sară dimineață”) sunt de
îi poartă numele. Manuscrisul se află la Biblioteca factură populară: „…poezia românească din Codicele
Academiei Române, filiala Cluj-Napoca „și este în de Petrova nu e numai cel mai vechi cântec de dragoste
perfectă stare”. cunoscut al nostru, ci totodată și cea mai veche traducere
artistică din literatura română. Trebuie precizat faptul
Codicele conține cântece istorice care au la bază că cele trei texte românești din Codicele de Petrova mai
un cantio de amore, compus de un preot maghiar, la au un merit, sunt primele scrieri românești cu litere
Sibiu, în 1660 (al cărui prototip s-a păstrat în Codicele latine din cultura română”.
Mátray și Codicele Vásárhelyi, colecții de cântece
ungurești). Însă, pe foaia numărul 135, se pot citi o În schimb, N. Drăganu (1927) este de părere că
poezie de dragoste, rugăciunea Tatăl Nostru și un versurile analizate de Gh. Alexici nu vin „de-a dreptul
fragment de poezie populară. Cât privește autenticitatea din popor”, iar cărturarul din Petrova a fost doar copistul
acestui ultim fragment, părerile sunt împărțite. lor, după ce le-a cunoscut ca și cântece de lume.
Vasile Şuşcă şi creaţiile sale De Sânziene, în Maramureş
14
maramureşeană „şi mai important pentru conţinutul
său folcloric este un manuscris
Eminescu era convins că „în timp, toţi ne tragem din anii 1841-1843 care ne-a fost
din Maramureş”, locul în care se păstraseră semnalat de Gh. Dăncuş“.
cel mai bine obiceiurile străbune. Colecţii de Caietul are peste 200 de pagini
muzică, dansuri, obiceiuri de nuntă, basme şi a fost scris, cu caractere chirilice,
şi strigături ale Maramureşului au apărut de Dum itru Ţicală din
încă din secolul al XVII-lea, precum „Codicele Dragomireşti.
de la Petrova”, al lui Nicolae Petrovay, apoi Din alte surse aflăm că Ţicală a
manuscrisul cu 639 de pagini al lui Coman deprins arta caligrafică, alături de
din Moisei, de la 1799, manuscrisul alcătuit cântecele de strană, de la diacul
între 1841-1843 de către Dumitru Ţicală din Ioan Roşca din Glod. Pe parcur
Dragomireşti, manuscrisul lui Dumitru Lupu sul a doi ani, a notat într-un caiet
Grad din Săliştea de Sus, din perioada 1893-1895. cântece lumeşti, versuri la morţi,
Marile colecţii ale folclorului maramureşean cântece religioase şi istorice.
apar din secolul al XIX-lea, avându-i drept autori,
între alţii, pe Simion Botezan, Ion Bârlea, Tache Codicele a fost descoperit de filologul și fol
Papahagi, Bela Bartok sau Tiberiu Brediceanu. cloristul Gheorghe Alexici (1864-1936), profesor
universitar de limba română la Budapesta, în timp ce
Nicolae Petrovay (c.1650-1723) a fost un a cercetat colecția de manuscrise a bibliotecii fostului
cărturar originar din Maramureș, fiu al preotului gimnaziu calvin din Cluj. În studiul publicat în Revista
Ștefan Petrovay. În 1685, documentele îl menționează pentru istorie, arheologie și filologie (1913), Gh. Alexici
ca asesor și jude în comitatul Maramureș. În perioada este de părere că versurile ce urmează după rugăciune
aprilie 1671 - ianuarie 1672, N. Petrovay a copiat, („Ci-unde-ți cat în față / Fată dalbeneață / Inima mă
cu litere latine și ortografie maghiară, Codicele care învață / Cum să-ți fac viață / Sară dimineață”) sunt de
îi poartă numele. Manuscrisul se află la Biblioteca factură populară: „…poezia românească din Codicele
Academiei Române, filiala Cluj-Napoca „și este în de Petrova nu e numai cel mai vechi cântec de dragoste
perfectă stare”. cunoscut al nostru, ci totodată și cea mai veche traducere
artistică din literatura română. Trebuie precizat faptul
Codicele conține cântece istorice care au la bază că cele trei texte românești din Codicele de Petrova mai
un cantio de amore, compus de un preot maghiar, la au un merit, sunt primele scrieri românești cu litere
Sibiu, în 1660 (al cărui prototip s-a păstrat în Codicele latine din cultura română”.
Mátray și Codicele Vásárhelyi, colecții de cântece
ungurești). Însă, pe foaia numărul 135, se pot citi o În schimb, N. Drăganu (1927) este de părere că
poezie de dragoste, rugăciunea Tatăl Nostru și un versurile analizate de Gh. Alexici nu vin „de-a dreptul
fragment de poezie populară. Cât privește autenticitatea din popor”, iar cărturarul din Petrova a fost doar copistul
acestui ultim fragment, părerile sunt împărțite. lor, după ce le-a cunoscut ca și cântece de lume.
Vasile Şuşcă şi creaţiile sale De Sânziene, în Maramureş
14
