Page 10 - Manual de Identitate Maramures - caietul 5
P. 10
Maramureşenii preferă la mâncarea de dimi Horinca, tăria
neaţă o masă consistentă (coleşe cu brânză, lapte istoriei, tradiţiei
acru, slănină şi „mâncăruşa”, papara din ouă. Ujina şi sănătăţii
e programată după-amiaza târziu şi ea e urmată de
cină. Printre mâncărurile tradiţionale în Maramureş se Producerea horincii este un adevărat ritual
numără: curechi umpluţi (sarmale), pancove (gogoşi), de artă domestică. Atestată documentar
scoverze (clătite) cu groştior (smântână) şi mămăligă cu la 1386, într-un act maghiar de percepţie
ligtari (dulceaţă). La acestea se adaugă plăcintele creţe, fiscală sub numele de „cujka” (a se citi
turtiţele de mălai, sarmalele cu păsat, cartofii copţi cu „ţuica”), mai este întâlnită şi sub numele
usturoi, gomboţii (găluştele cu prune), colţunaşii cu de „palincă de prune” sau „horincă de
legume şi clătitele cu urdă şi verdeaţă. prune”. Denumirea de „Palinca” vine din
maghiară, din cuvântul „parlat”, a cărui
Bucătăria maramureşeană este un melanj de variaţie regională transilvană „pali”,
savuroase preparate strămoşeşti româneşti, săseşti şi combinată cu „cujka” a dat cunoscutul
ungureşti. Nicăieri nu se găseşte o diversitate atât de cuvânt „palinka”.
mare de zămuri (supe şi ciorbe), tocăniţe şi papricaş.
Supa de pui şi ciorba de legume devin banale în faţa
delicioasei şi neaşteptatei combinaţii între porumb,
cartofi şi caşcaval transformate într-o supă-cremă
specifică zonei Maramureşului.
Arta ceramicii
Se spune că pământul, apa şi focul au prins
suflet în mâinile olarilor din Maramureş. Din
negura vremurilor, lutul a fost modelat în forme
ceramice diversificate, de o frumuseţe brută şi
păgână, pictate în culori obţinute din pământuri
şi arse în cuptoare tradiţionale.
Ceramica de Săcel este realizată din Prin forma vaselor, elementele decorative şi
prin tehnica de lucru, ceramica de Săcel este foarte
lutul roşu, de foarte bună calitate, scos de la mare asemănătoare cu ceramica dacică. Cuptorul în care se
adâncime, din puţuri de până la cincisprezece metri arde ceramica este însă de provenienţă romană.
adâncime.
Vasele sunt lucrate la roată, sunt ornate simplu,
Lutul folosit este extras dintr-un loc numit lustruite cu o piatră, lăsată câteva zile la uscat, ţinute
Drovădeanu. Se foloseşte o combinaţie de lut gras şi lut apoi în lăzi până când se adună multe piese şi, în sfârşit,
roşu, pasta obţinută devenind impermeabilă în urma arse în cuptor, fără a fi smălţuite.
tratamentelor ulterioare - arderea şi lustruirea. Pentru
prepararea materialului se foloseşte maiul, fătrarul Vopseaua folosită pentru decorare este obţinută
pentru frământat. După ce este frământat, lutul este dintr-un pământ colorat natural, pe care meşterul
lăsat câteva zile înainte de a fi modelat. îl pisează cu o lespede de piatră şi îl înmoaie în apă.
10
neaţă o masă consistentă (coleşe cu brânză, lapte istoriei, tradiţiei
acru, slănină şi „mâncăruşa”, papara din ouă. Ujina şi sănătăţii
e programată după-amiaza târziu şi ea e urmată de
cină. Printre mâncărurile tradiţionale în Maramureş se Producerea horincii este un adevărat ritual
numără: curechi umpluţi (sarmale), pancove (gogoşi), de artă domestică. Atestată documentar
scoverze (clătite) cu groştior (smântână) şi mămăligă cu la 1386, într-un act maghiar de percepţie
ligtari (dulceaţă). La acestea se adaugă plăcintele creţe, fiscală sub numele de „cujka” (a se citi
turtiţele de mălai, sarmalele cu păsat, cartofii copţi cu „ţuica”), mai este întâlnită şi sub numele
usturoi, gomboţii (găluştele cu prune), colţunaşii cu de „palincă de prune” sau „horincă de
legume şi clătitele cu urdă şi verdeaţă. prune”. Denumirea de „Palinca” vine din
maghiară, din cuvântul „parlat”, a cărui
Bucătăria maramureşeană este un melanj de variaţie regională transilvană „pali”,
savuroase preparate strămoşeşti româneşti, săseşti şi combinată cu „cujka” a dat cunoscutul
ungureşti. Nicăieri nu se găseşte o diversitate atât de cuvânt „palinka”.
mare de zămuri (supe şi ciorbe), tocăniţe şi papricaş.
Supa de pui şi ciorba de legume devin banale în faţa
delicioasei şi neaşteptatei combinaţii între porumb,
cartofi şi caşcaval transformate într-o supă-cremă
specifică zonei Maramureşului.
Arta ceramicii
Se spune că pământul, apa şi focul au prins
suflet în mâinile olarilor din Maramureş. Din
negura vremurilor, lutul a fost modelat în forme
ceramice diversificate, de o frumuseţe brută şi
păgână, pictate în culori obţinute din pământuri
şi arse în cuptoare tradiţionale.
Ceramica de Săcel este realizată din Prin forma vaselor, elementele decorative şi
prin tehnica de lucru, ceramica de Săcel este foarte
lutul roşu, de foarte bună calitate, scos de la mare asemănătoare cu ceramica dacică. Cuptorul în care se
adâncime, din puţuri de până la cincisprezece metri arde ceramica este însă de provenienţă romană.
adâncime.
Vasele sunt lucrate la roată, sunt ornate simplu,
Lutul folosit este extras dintr-un loc numit lustruite cu o piatră, lăsată câteva zile la uscat, ţinute
Drovădeanu. Se foloseşte o combinaţie de lut gras şi lut apoi în lăzi până când se adună multe piese şi, în sfârşit,
roşu, pasta obţinută devenind impermeabilă în urma arse în cuptor, fără a fi smălţuite.
tratamentelor ulterioare - arderea şi lustruirea. Pentru
prepararea materialului se foloseşte maiul, fătrarul Vopseaua folosită pentru decorare este obţinută
pentru frământat. După ce este frământat, lutul este dintr-un pământ colorat natural, pe care meşterul
lăsat câteva zile înainte de a fi modelat. îl pisează cu o lespede de piatră şi îl înmoaie în apă.
10
