De-a lungul câtorva zeci de ani în care s-a dedicat culturii maramureșene și s-a străduit să impună valorile acesteia la nivel național, a beneficiat de multe aprecieri, concretizate prin valoroase premii și diplome obținute. A contribuit în mod substanțial la promovarea valorilor culturale și spirituale ale orașului său, ale Maramureșului și ale țării.
S-a născut la data de 23 iunie 1935, în satul Șigău, județul Cluj. Fiul lui Grigore și al Paraschivei. Școala generală în satul natal, școala profesională în Dej, liceul la Oradea, Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, licențiat în limba și literatura română.
Din anul 1961 și până la retragerea la pensie a funcționat în învățământul universitar, numărându-se între fondatorii Institutului Pedagogic de 3 Ani, prima instituție de nivel universitar în Baia Mare, îndeplinind diverse funcții administrative și didactice: secretar-șef de institut, șef serviciu, director administrativ, director al bibliotecii universitare, cadru didactic (lector), titular al mai multor discipline: Introducere în filologie, Introducere în biblioteconomie, Limba română, birotică și corespondență ș.a. Concomitent a predat la colegiile „Mihai Eminescu”, „Vasile Lucaciu”, „Gheorghe Șincai” și la alte școli.
A condus Cenaclul Scriitorilor mai mulți ani. Este fondatorul Asociației Scriitorilor Baia Mare și președintele acesteia, fondatorul revistei „Nord Literar”, directorul acesteia, prima revistă de cultură în Baia Mare. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, membru în mai multe asociații profesionale naționale și internaționale.
A colaborat la diverse reviste de cultură și științifice, autorul a sute de cronici și comentarii literare, studii și cercetări științifice, publicate în revistele: „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Familia”, „Poesis”, „Nord Literar”, „Limbă și literatură”, „Biblioteca” și în diverse buletine științifice și lucrări colective.
A organizat diverse manifestări culturale cu caracter local și național, unele devenind tradiție: Colocviile de literatură, Zilele revistei „Nord Literar”, Cărțile anului, Ziua Scriitorului, lansări de cărți etc., la care au participat personalități importante ale vieții literare din întreaga țară.
A fost decorat cu Medalia „Meritul Cultural”, clasa I, pentru contribuții la dezvoltarea învățământului superior în Baia Mare și a cercetării științifice.
A obținut o serie de premii, diplome de merit și de excelență. Titlul de „Cetățean de onoare” al Municipiului Baia Mare, titlul de „Scriitorul anului” și „Marele premiu pentru literatură” - oferite de Primăria Baia Mare. Premiul pentru istorie literară oferit în cadrul Târgului National de Carte de la Cluj-Napoca, pentru volumul M. Eminescu. Dicționar cronologic, Premiul Saloanelor „Rebreanu” pentru volumele Liviu Rebreanu. lon. Biografia unei capodopere (2013) și De la Ion al Glanețașului la Apostol Bologa (2018).
A publicat mai multe cărți din domeniul criticii și istoriei literare, al bibliologiei și bibliografiei, al lingvisticii, al istoriei presei etc. Între aceste amintim: Mihai Eminescu. Dicționar cronologic (Prefață de Gh. Bulgăr, Editura Gutinul, Baia Mare, 1994); Însemnări despre Mihai Eminescu. Studii și articole (Baia Mare, Editura Universității de Nord, 2000); Mihai Eminescu. Luceafărul. Ediție bibliofilă (2000); Liviu Rebreanu. Ion. Universul uman (Prefață de Gh. Glodeanu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, ediția a II-a, 2011, ediția a III-a, 2013); Mihai Eminescu și comentatorii săi (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009), Însemnări pe margini de cărți (Prefață de Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005); Cronici și comentarii filmare (Prefață de Florian Roatiș, Baia Mare, Editura Eurotip, 2010); De la Titu Maiorescu la Petru Creția. Contribuții la un dicționar al eminescologilor (București, Fundația Libra, 2010); Mihai Eminescu. Repere biobibliografice (Prefață de Mircea Popa, lași, Editura Tipo Moldova, 2013); Mihai Eminescu în critica literară actuală (lași, Editura Tipo Moldova, 2014); Cronici și comentarii literare, vol. al II-a (lași, Editura Tipo Moldova, 2018); De la Ion al Glanețașului la Apoastol Bologa. Doi eroi, două destine (Prefață Mircea Muthu, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2017); Cartea de-a lungul anilor. Momente din istoria scrisului, a cărții și a tiparului (Prefață Teodor Ardelean, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2015); Săluc Horvat. Sub semnul lui Eminescu (anologie de texte critice alcătuită de Ștefan Vișovan, prefața de loan Buzași, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2019); Interviuri. Mărturisiri. Reflecții (prefață de Nicolae Scurtu, postfață de Daniela Sitar-Tăut, 2020); Autori și cărți cu dedicație (Editura Eurotip, Baia Mare, 2020) ș.a.
Despre cărțile publicate s-au scris numeroase cronici și comentarii. Dintre cei care au scris amintim: Gh. Bulgăr, Mihai Cimpoi, Constantin Cubleșan, Mircea Popa, Mircea Muthu, Liviu Papuc, Marian Barbu, Cornel Ungureanu, loan Derșidan, Ion Bălu, Nicolae Scurtu, Viorel Mureșan, Stan V. Cristea, Irina Petraș, Aurel Sasu, Gheorghe Glodeanu, Augustin Cozmuța, Ion M. Mihai, Daniela Sitar-Tăur, Delia Muntean, Elena Dabija, Gheorghe Pârja, Ion Buzași, Andrei Moldovan, loan Moldovan.
Referințe critice:
„O contribuție aparte la cunoașterea vieții și operei lui Eminescu, în cadrul dezvoltării istorice a societății românești, timp de peste un secol și jumătate, este recentul Dicționar cronologic Eminescu (Editura Gutinul, Baia Mare, 1995), tipărit de un cercetător avizat și un bibliograf competent, un istoric literar în același timp, Săluc Horvat, volum în care sunt consemnate în detaliu datele cronologice ale apariției și ale formării lui Eminescu, cu referințe la antecedentele familiei și apoi la consacrarea operei, de la publicarea Poeziilor (1883) până în 1992, unde se oprește cronologia începută în 1735 (...) Dicționarul cronologic Eminescu, alcătuit de Săluc Horvat, este un act de cultură, de pietate, de erudiție, indispensabil cercetătorilor și iubitorilor operei lui Eminescu, carte în care, deschizând-o la orice pagină, aflăm detalii despre afirmarea eclatantă a celui mai expresiv și reprezentativ geniu al spiritualității noastre.” (Gh. Bulgăr, Momentul Eminescu în cultura română, București, Editura Saeculum, 2000, p. 160-163)
„Săluc llorvat este un comentator atent al fenomenului literar de azi, fie că se pronunță asupra unor cărți și asupra unor autori de ultimă oră, fie că are în vedere reeditări, asupra cărora își spune opinia, cu aplecată vocație analitică, e1 demonstrând în totul uri gust literar format, o poziție intransigent și uri echilibru didactic, să zic așa, în balanța evaluării.” (Constantin Cubleșan, în Prefața la volumul Însemnări pe margini de cărți, 2005)
„Generos premiată în toamna anului precedent, atât la Salonul «Liviu Rebreanu» din Bistrița, cât și la «Cărțile anului 2002» din Baia Mare, creația profesorului Săluc Horvat, Liviu Rebreanu. Ion - universul uman, constituie un demers temerar. Aceasta, în primul rând din pricina rivalității cu numeroase studii consacrate deja operei rebreniene, dintre care le semnalăm pe cele mai recente, ale lui Mircea Muthu, Ion Simuț, Constantin Cubleșan sau Gheorghe Glodeanu.” (Daniela Sitar-Tăut, „Nord Literar”, nr. 2, februarie 2004, p. 5)
„Săluc Horvat este unul dintre fidelii și temeinicii cercetători ai vieți și operei poetului. În decurs de câteva decenii, el a scotocit fiecare amănunt legat de, viața și opera acestuia (...) În final reușim să descoperim în Săluc Horvat pe unul dintre cei mai tenace și dârji avocați și susținători ai operei lui Eminescu, pe unul dintre cei fără de care opera eminesciană nu și-ar dobândi strălucirea și rolul cultural cu care este învestit.” (Mircea Popa, Mihai Eminescu, Text și pretext, 2014, p. 261-2d7)
„Consacrat celor două romane clasice - Ion (1920) și Pădurea spânzuraților (1922) - și destinat cu precădere vârstelor formative din mediul liceal, comentariul simpatetic semnat dc distinsul istoric literar Săluc Horvat, se alături, de drept, radiografiilor rebreniene, destul de numeroase astăzi (...) Discursul de față este integrabil, în primul rând, instrumentarului alcătuit, în general, din mărturisiri / interviuri, biografii, dicționare tematice etc.; de aici, rememorarea succintă a vieții creatorului și a edițiilor (...) Dar fundamental, adică lumea propriu-zis rebreniană ce face - prin lectură participativă - concurența stării civile, este atent grafiată de Săluc Horvat, un profesionist familiarizat cu literatura, nu numai ficțională, restituită de posteritatea lui Liviu Rebreanu.” (Mircea Muthu, în Prefață la volumul De la Ion al Glanețașului la Apostol Bologa. Doi eroi, două“ destine}
„Beneficiind de exegeze remarcabile în câmpul biografiei eminesciene. Săluc Horvat orânduiește cronologic ampla informație privitoare la «Luceafărul poeziei românești» (Mihai Eminescu. Dicționar Cronologic, Editura Gutinul, Baia Mare, 1994). Cronologia cuprinde mai bine de uri sfert de mileniu - anii limită fiind 175-1992. Primul an, 1735 (după unii exegeți, 1736), este data probabilă a străbunicului, pe linie patemă, al poetului, Petrea Eminovici, original din Blaj, și, spune autorul, mort probabil la Călineștii lui Cuparencu, în Bucovina. Acesta este un prim merit al Dicționarului... de a fi acreditat ascendența transilvană a strămoșilor lui Eminescu, originar din jurul Blajului. (...) Cele aproape trei sute de pagini ale cărții reconstituie nu numai ‹romanul» vieții lui Eminescu, ci și cadrul istoric, social și cultural. Pe acest fundal istoric se proiectează relațiile multiple și complexe ale poetului și ale operei sale cu familia, cu școala, cu scriitorii, cu ziarele și revistele vremii și cu lumea politică”. (Ion Buzași, „Steaua”, nr. 1-2, 1996).
(Textul este o sinteză a notei de prezentare atașată la Hotărârea Consiliului Județean 315/2021.)