De altfel, credinţa şi lucrarea întru credinţă sunt munţi de urcat, iar acest lucru nu se poate realiza decât cu oameni dăruiţi de Dumnezeu cu har şi iubire.

În ciuda credinţei puternice a maramureşenilor şi a ataşamentului lor faţă de Ortodoxie, ei n-au avut parte, timp de şase secole, de o organizare bisericească stabilă, aşezată, care să nu fie vulnerabilă în faţa unor administraţii trecătoare, care n-au ţinut cont de drepturile şi dorinţele lor.

Dorinţa credincioşilor şi a preoţilor maramureşeni s-a împlinit în 1990, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns solicitării de a reactiva Episcopia Maramureşului şi când locţiitor al noii Eparhii a fost desemnat un fiu al locului – P.S. Iustinian Chira (până atunci episcop vicar al Clujului).

La 11 noiembrie 1990, se împlinea un vis, prin care noua episcopie îşi stabilea reşedinţa în Baia Mare, iar IPS Iustinian Chira este instalat de chiar mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală.

De-atunci, pas cu pas, în Maramureş s-a pus temelia multor biserici, ca oaze de credinţă, ca locuri de rugăciune şi regăsire sufletească. De-atunci, în Maramureş, sub nobila oblăduire a ierarhilor episcopiei, s-a construit mult şi frumos pe plan spiritual.

Pentru tot ce s-a construit material şi spiritual, în acest sfert de veac, vă transmit întreaga mea consideraţie!